Despre pizde si obiceiuri (1)

Cred ca sunt un om rau. Am intalnit o fosta concubina prin piata pe la Matache si in loc sa stea pe cacat, cum ii sade ei bine, reptila radea cu gura pana la urechi ca sa priceapa iapa ca e fericita. Eu sunt iapa. Din motive lesne de inteles, nu pot accepta asa ceva. Nu ca sunt iapa. Ca e ea fericita. Da las ca ma dumiresc eu din ce pricini ii vine ei a rade si ii tai macaroana. Pana una alta m-am multumit sa ii tai cauciucurile. Sa fi vazut pitipoanca cum tremura de nervi. M-am distrat atat de tare ca am si uitat sa platesc cafeaua pe care am savurat-o la cafeneaua de vizavi, de unde urmaream spectacolul. Cel mai misto e ca nici nu e masina ei. A gasit ea de cuviinta sa se combine cu un chiabur din ala care munceste cinstit. De fapt nici nu cred ca a fost alegerea ei. Din cate am inteles s-a tinut o licitatie. Cert este ca urmarile s-au vazut imediat, pe mai multe niveluri. A schimbat mai intai chilotii din obor cu Victoria's secret ( stiu asta pentru ca ii poarta cu eticheta scoasa din blugi), a schimbat scaunu de autobuz cu cel de Jeep, ceea ce inseamna ca eu o sa fac hemoroizi inaintea ei. Aici are ea avantaj. Mai apoi s-a lepadat de carciumile ordinare prin care o purtau saraci de genul meu si a inceput sa se poarte prin carciumi selecte, acolo unde sta de obicei lumea buna. In cele din urma, scarbavnica i-a castigat increderea boierului si a obtinut, probabil cu aceleasi metode prin care obtinea de la mine inghetata, o masina mica, rosie si frumoasa. Cum se poate intelege, sarlatanca odata upgradata e numai buna de omorat dusmanii. Pe mine nu prea ma impresioneaza, sa fiu sincer, ca stiu cum arata cand se caca. Aici am avantaj eu. Dar faptul ramane ca era fericita. Trebuie sa fac ceva in privinta asta. Va tin la curent